Moartea prematură a lui Michael Jackson, în data de 25 iunie 2009, a șocat întreaga lume. La serviciul de înmormântare din 7 iulie, la Staples Center din Los Angeles, actrița Brooke Shields a făcut o încercare curajoasă de a mângâia fanii în doliu ai Regelui Pop când a murmurat cu ochii în lacrimi: „noi trebuie să ne uităm sus unde cu siguranță el este cocoțat pe o semilună.”

Unde a mers cu adevărat Michael Jackson? Unde merge oricine după ce moare? Sfinții merg direct în cer în timp ce păcătoșii pierduți se cufundă în iad? Există cumva un „decantor” numit purgatoriu? Ne strecurăm oare în lumea spiritelor pentru a pluti în„partea cealaltă”? Ce putem spune despre reîncarnare? E posibil să ne întoarcem în formă de șoareci?

Lumea noastră este plină de teorii contradictorii, dar noi vom consulta doar o singură sursă: Sfânta Scriptură. Ultima care a Bibliei, Apocalipsa, ne avertizează cu solemnitate că un înger invizibil decăzut, numit Satana, „înşeală întreaga lume” (Apocalipsa 12:9). Dacă acesta e un adevăr, nu ne putem aștepta ca majoritatea ființelor umane să aibă dreptate cu privire la orice, mai ales cu privire la ceva atât de important precum ce se întâmplă cu o persoană

după ce pastorul spune: „Cenușă în cenușă, țărână în țărână!” la sfârșitul serviciului funeral.

 

Trei perspective principale

Să începem prin a menţine simplitatea lucrurilor. În primul rând, există trei perspective primare despre moarte în fața cărora majoritatea teoriilor cad.

Ești mort și asta-i totul – Prima este destul de populară – deși extrem de sumbră – și este promovată de către cei care cred că realitatea poate fi redusă, în final, la ceea ce doar știința poate să explice. Bazându-şi dogma pe expresia „ceea ce vezi este ceea ce primești”, ei presupun că moartea e sfârșitul. Punct. Murim, putrezim în pământ, devenim mâncare pentru viermi și asta e. Ești un om mort pentru totdeauna.

Sufletul nemuritor – A doua perspectivă, care este cea mai comună, ne învață că atunci când murim, doar corpul se descompune, pe când Eul mai înalt, sau „sufletul”, își continuă călătoria, asemenea unui șarpe care își schimbă pielea. Desigur că diferite religii sunt deseori în dezacord cu privire la locul în care merg sufletele după moarte, dar ideeea de bază a „nemuririi sufletului” este împărtășită de cei mai mulți.

Sufletele nemuritoare și învierea – Perspectiva finală argumentează că acest cuvânt,

„suflet”, se referă la întreaga persoană, și nu la vreo parte distinctă, nemuritoare, care supraviețuiește după ce corpul fizic piere. Când Dumnezeu l-a creat pe Adam, El i-a „i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Geneza 2:7) Astfel omul nu are un suflet, să zicem așa, ci mai degrabă este un suflet. După ce omul a păcătuit, întreaga sa persoană sau întregul său suflet a devenit muritor sau supus morții. Când păcătoșii mor, ei se întorc în pământ, și această „suflare de viață” se întoarce la Dumnezeu. Această „suflare” nu este o fantomă conștientă care poate vizita Chicago după ce corpul i-a fost îngropat în Detroit, ci mai degrabă e o scânteie de viață care există în tot ce este viu. Conform acestui punct de vedere, la moarte persoana e complet moartă, adică e inconștientă, tăcută, adormită în mormânt, așteptând Ziua Învierii.

Care perspectivă e corectă? Pentru început, respingem nihilismul ateist pentru că noi credem că Dumnezeu există și credem în Cuvântul Său ca fiind adevărat. Există un rai și există și un iad. Dar despre celelalte două puncte de vedere, cu ideile lor opuse despre natura sufletelor? Ce ne învață Cartea lui Dumnezeu?

 

Adevăruri biblice despre moarte

După cum am văzut deja, Sfânta Scriptură

ne învață că atunci când Dumnezeu l-a creat pe Adam, acesta a devenit un „suflet viu” (Geneza 2:7). Câțiva ani mai târziu, „șaptezeci de suflete” au plecat în Egipt (vezi Exod 1:5). Contextul arată că nu s-a scris despre șaptezeci de fantome, ci despre șaptezeci de ființe vii care au mers în Egipt. Ai prins ideea? Un suflet e o persoană.

Următorul adevăr: ființele umane decăzute nu sunt nemuritoare. Dacă vei căuta cuvântul „nemuritor” în orice Biblie cu concordanță, vei descoperi că acum i se aplică doar lui Dumnezeu. Dumnezeu este „singurul care are nemurirea” (1 Timotei 6:16), și doar după ce sfinții Săi vor fi înviați la a doua venire a lui Isus Hristos, „trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire” (1 Corinteni 15:54). Evident, sfinții Săi nu s-ar îmbrăca în nemurire dacă ar fi avut nemurirea înainte.

Următorul punct: în Biblie, moartea este numită „somn”. În timpul Vechiului Testament, Regele David s-a rugat să fi fost protejat „să n-adorm somnul morţii” (Psalmi 13:3). La sfârșitul lumii, aceia care„dorm în ţărâna pământului se vor scula” (Daniel 12:2). Astfel oamenii morți dorm în pace „în țărâna pământului” până la Ziua Învierii.

Aici este lucrul cel mai fascinant. Biblia este clară cu privire la faptul că„cei morţi nu ştiu nimic” (Eclesiastul 9:5). „Nimic” înseamnă nimic. Zero. Cinci versete mai jos, Solomon clarifică, spunând că „în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!” (Eclesiastul 9:10) David ne spune același lucru: „Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se coboară în locul tăcerii.” (Psalmi 115:17) Astfel morții dorm liniștiți. Ei nu strigă acolo sus, nici nu urlă acolo jos. Niciunul nu poate să bată la ușa ta după propria lui înmormântare. Cu alte cuvinte, Michael Jackson nu dansează faimosul său „dans al lunii” undeva prin univers. În schimb, el este mort, în mormântul său, așteptând Ziua Judecății. (Evrei 9:27)

Epifania întregii Biblii este ceea ce i s-a întâmplat lui Isus Hristos cu aproape două mii de ani în urmă. În timpul lucrării Sale sfinte, Domnul nostru a prezis cu claritate că El „are să fie omorât şi că a treia zi are să învie.” (Matei 16:21) Așa s-a și întâmplat. La scurtă vreme după aceea, mâini necurate L-au arestat, L-au bătut și L-au crucificat. Pavel clarifică lucrurile, spunând că de fapt„Hristos a murit pentru păcatele noastre” (1 Corinteni 15:3). „Hristos a murit” înseamnă că El a fost cu adevărat mort. Trei zile mai târziu un înger sfânt anunța că Isus „a înviat dintre cei morţi” (Matei 28:7). Aleluia!

Datorită învierii lui Isus Hristos noi avem speranță. Într-una din aceste zile – și aceasta va veni mai devreme decât cred majoritatea oamenilor – Salvatorul nostru se va întoarce pe

pământ„cu putere și cu o mare slavă”, cu zeci de mii de îngeri cerești (vezi Matei 24:30-31); și când se va întâmpla aceasta, Pavel ne spune că acela este momentul când„întâi vor învia cei morţi în Hristos” și că „vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4:16-17). Astfel credincioșii în Hristos vor fi înviați pentru a fi cu Domnul când El se întoarce.

 

Concluzie

Concluzia este: cu toții știm că moartea este reală și faptul acesta ne doare. Totuși, în mijlocul durerii și a pierderii, Vestea Bună este că Isus Hristos ne iubește, a plătit pedeapsa pentru păcatele noastre, a intrat într-un mormânt umed și rece, și a fost adus la viață, cucerind astfel moartea și mormântul. Dacă ne încredem în victoria Sa, putem să învingem moartea. Cu mult timp în urmă, Isus le-a promis celor care răspund dragostei Sale, care își mărturisesc păcatele și au încredere în harul Său: „Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:44)

Promisiunea Lui este pentru tine astăzi.

 

Hope After Death Cover