Ziua a început. E o zi oarecare. O familie de cinci persoane își începe ziua cu o plimbare cu mașina prin oraș. Impactul a fost neprevăzut. Metal, plastic și carne de om… toate sunt făcute bucăți. Trei au murit și doi sunt grav răniți. Șoferul beat însă, are doar câteva zgârieturi. De ce?

Un dictator aspru controlează o întreagă națiune și milioane de oameni suferă din cauza abuzurilor lui. De ce?

Doctorul îți transmite: „Am o veste proastă.”, iar apoi îți spune că ai cancer. De ce? Povești ca acestea se desfășoară în fiecare zi. Uneori ne sunt povestite de către alții sau le auzim la știrile de la ora cinci, iar alteori povestea este chiar a noastră. După ce ne revenim din șoc, nu ne putem abține să ne punem cea mai naturală întrebare din lume: dacă Dumnezeu este atotputernic și bun, de ce mai trebuie să suferim? Este greu să ne imaginăm o întrebare mai mare și mai importantă decât aceasta. Adevărul este că, mai devreme sau mai târziu, cu toții ne punem această întrebare. Și se pare că nu avem foarte multe răspunsuri

posibile din care să alegem. Gândiți-vă. Ori Dumnezeu ar vrea să prevină toate lucrurile rele, dar nu poate, iar în acest caz nu mai este atotputernic, ori poate să le prevină, dar nu vrea, deci e rău. Mai este şi o a treia variantă: Dumnezeu și poate și și vrea, dar Dumnezeu este iubire, iar în cazul acesta există o limită pe care nici Dumnezeu Atotputernicul nu o va încălca. Această limită este liberul arbitru.

Biblia ne învață a treia variantă și este greu să găsim un răspuns mai bun și mai liniștitor decât acesta. Pe scurt, povestea omului, așa cum este prezentată în Biblie, sună așa:

1. „Dumnezeu este iubire.” (1 Ioan 4:16) Acesta este adevărul fundamental despre cum este Dumnezeu.

2. Prin urmare, „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa.” (Geneza 1:27) Adică Dumnezeu a creat omul cu capacitatea de a iubi așa cum iubește El – prin exercitarea liberului arbitru.

3. Și fiind creată cu liberul arbitru și capacitatea de a iubi, omenirea a „păcătuit și a decăzut” din poziția morală glorioasă a creației Lui originare. (Romani 3:23)

4. Există însă vești bune: Dumnezeu

a alcătuit un plan incredibil prin care toți oamenii care doresc pot fi „mântuiți prin har, prin credință” (Efeseni 2:8), nu prin forță, ci prin puterea transformatoare a iubirii lui Dumnezeu. Iubirea este singurul mod prin care Dumnezeu poate distruge răul și suferința, păstrând în același timp intact liberul nostru arbitru și capacitatea noastră de a iubi.

 

Este corect?

Varianta scurtă a răspunsului la întrebarea „De ce suferim?” este cea care spune că noi și ceilalți oameni – din trecut și din prezent – am ales răul, iar suferința este rezultatul acestei alegeri. Nu este corect. Nu este nici măcar rezonabil. Păcatul este, prin definiție, incorect, injust, chinuitor și greșit. Este brutal. Dar cu certitudine el nu este următorul lucru: nu este dorinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea ca noi să suferim. Dar nici nu vrea să ne transforme în sclavi sau roboți. A fi om înseamnă a fi liber, iar a fi liber înseamnă că putem alege fie binele, fie răul, fiecare cu efectele sale.

Concluzia este că iubirea nu poate exista fără liberul arbitru, iar liberul arbitru, prin natura lui, permite să fie făcute și alegeri greșite.

Așadar, nu are nicio logică să spunem că dacă Dumnezeu ar fi bun, nu ar permite niciunui om să facă ceva ce poate provoca suferință lui sau altei persoane. Exact opusul este valabil: tocmai pentru că Dumnezeu este bun, trebuie să ne permită să facem propriile alegeri, fie ele bune sau rele și să trăim cu rezultatele lor. Dumnezeu ar vrea ca noi să alegem mereu numai binele, dar nu ne va forța. Dumnezeu nu vrea răul și nici durerea pe care acesta o provoacă. În schimb, noi da. Suferința este produsul alegerilor omului, nu al alegerilor lui Dumnezeu. Aceasta este realitatea adevărată a libertății.

Totuși, Dumnezeu este atât de bun, încât nu se poate detașa de suferința noastră. Conform Bibliei, El are „milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15). Referitor la raportarea lui Dumnezeu la suferința umană, profetul Isaia a spus „El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor.” (Isaia 63:9) Fiecare om este iubit atât de profund de către Dumnezeu, încât Iisus a spus că orice lucru pe care îl facem pentru sau împotriva semenilor noștri este ca și când I l-am face Lui. (Matei 25:41- 45) Toată suferința Îl afectează pe Dumnezeu. El ştie toate lacrimile noastre și înţelege toată durerea, supărarea și angoasa din spatele lor. Regele David a cântat despre compasiunea lui Dumnezeu: „Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta?” (Psalmi 56:8) Așa este iubirea. Suferă împreună cu cei care suferă.

 

Dumnezeu ți-a simțit durerea

Aici povestea devine și mai uimitoare. Nu numai că Dumnezeu simte de la distanță în inima Sa durerea noastră, dar S-a și afundat în ea, pentru a crea o cale de scăpare din ea. Iisus Hristos a venit „să guste moartea pentru toți” (Evrei 2:9). „Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui (…)DarElerastrăpunspentrupăcatelenoastre (…) şi prin rănile Lui suntem vindecaţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53:4-6) Cea mai mare dovadă a iubirii lui Dumnezeu în fața durerii noastre este faptul că și El o împărtășește. El nu ne-a lăsat să suferim singuri. Ceea ce Îl face pe Dumnezeul Bibliei atât de incredibil este faptul că a venit în lumea noastră și a trecut de bunăvoie prin suferinţa noastră.

avem două adevăruri imuabile de care putem fi siguri: primul este acela că Dumnezeu este iubire, iar El ne iubește pe fiecare în parte, iar al doilea este că, la sfârșit, Dumnezeu va repara tot răul și va vindeca toate rănile pe care această lume ni le-a creat. Când Iisus a suferit și a murit pe cruce, a dovedit că Dumnezeu iubește decăzuta și îndurerata umanitate mai mult decât Îşi iubeşte propria viață și S-a asigurat că toți cei care se încred în El vor avea un viitor glorios și lipsit de suferință. Promisiunea Bibliei, asigurată de moartea pe cruce a lui Iisus, este pentru voi:

„El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)

Where is God Cover